marți, decembrie 08, 2009

Alegere electorala - Canada sau Australia?

"Eu cu cine votez?" s-a devalorizat cumplit.
"Eu unde plec?" si "Cum fac sa plec mai repede?" mi se par mult mai de actualitate.

Alegerile nu trebuie contestate pentru ca asta ar insemna sa amanam iesirea din criza economica. Si asta zicere de la bancheri de investitii, fie ei si anonimi. Incep sa am procese de constiinta pentru ca am contestat acum cateva luni un proces verbal scris de o domnisoara politista careia i-a placut atat de mult masina mea, incat a tinut mortis sa ma opreasca si sa imi laude demarajul la semafor. Nu imi dau seama cum de m-a prostit prietena mea, avocata, sa fac contestatie. Trebuia sa imi dau seama ca e un om foarte rau si oamenilor rai pur si simplu le place sa conteste. Incep sa ma caiesc si promit sa nu mai fac. Nu pe aici.

Banii de la FMI sunt si ei conditionati de ne-contestarea alegerilor. Mergi ascuns. Plecam capul, ne tinem respiratia si intindem mana sus de tot, sa fim siguri ca va fi observata, peste rahatul in care plutim. 2000 de ani s-au luptat altii pentru noi, sa ne putem numi astazi romani. Astazi preferam sa fim corupti, decat nebagati in seama. Si suntem bagati ...

Mergem in turul II sa votam intre un mogul de marionete si o marioneta de moguli. Cel putin asa s-au prezentat reciproc marii potentiali conducatori ai tarii. Si cu toate astea, lumea merge la vot mai strasnic decat a iesit in strada la revolutie - unii ies sa voteze impotriva dictaturii, ceilalti impotriva comunismului. Simpatic.

Diaspora voteaza cu frenezie pentru fostul conducator. Toti turisti care Traiesc Bine. Cei plecati la munca scrasnesc din dinti si isi mai numara inca o data anii pe care ii mai au de muncit printre straini ca sa isi poata asigura un trai decent cand se vor intoarce in tara. Nu toti se vor intoarce.

Dupa saptamani de zbucium asiduu, ma hotarasc in favoarea unui monitor LED Backlit, in detrimentul unuia LCD TFT. Surpriza, primul inca nu s-a lansat in Romania. Poate vine inainte de Craciun, dar daca nu ajunge pana atunci, nu mai vine pana in 2010. Poate daca nu contestam alegerile ...

Neputincios in fata politicii de vanzari a unei fime coreeene care fabrica cele mai bune monitoare si televizoare din lume, incerc sa imi indrept atentia catre altceva. Pe fundal e Badea. Schimb pe B1, ca sa ma dau impartial - spre deosebire de Badea, Nasul lucreaza pentru 1 milion de romani saraci, nu pentru un mogul. Dar mie imi place mai mult de Badea, pentru ca imi aduce aminte de Chuck Norris. Jap-jap.

Nu prea mai am in ce sa ma decid. Alegerile au fost fraudate - cu cel putin 1 vot; mai rau, nici pe ala nu l-au prins. Basescu a castigat alegerile - romani din Romania, romani din diaspora, romani morti, nu conteaza cine l-a ales, le-a castigat. FMI a nu a mai asteptat contestarea sau necontestarea alegerilor si a amanat pe termen nedeterminat a treia transa. Ma uit trist pe geam la masina - nu cred ca o sa mai prinda autostrada noua.

Mi-am amintit ca mi s-a devalorizat brusc moral sistemul de valori. Iau un pix si o foaie de hartie si incerc sa ma evaluez pe o scala de la Smenar la Pampalau. Dificil. Alegerile de anul asta au fost cele mai grele.

Si nu s-au terminat ... "Canada sau Australia?"

vineri, august 01, 2008

Batalia genelor - DISC ONE

Intotdeauna m-am intrebat daca seman mai mult cu mama sau cu tata. Subiectul e clasic printre rude/ cunostinte atunci cand esti la o varsta frageda. Pe masura ce m-am copt, insa, am inceput sa imi pun singur intrebarea asta.

In adolescenta eram ferm convins ca tata a venit cu pachetul dominant la conceptie. Inteleg de ce. Pe vremea aia ma concentram mai degraba pe ascpectul fizic decat pe cel psihic. Iar din punct de vedere fizic sunt o copie infidela a tatalui meu, cu toate micile defecte care au venit la pachet impreuna cu parul albit timpuriu - reumatism acut in liceu (din fericire tratabil si tratat), tendinta de ingrasare (netratabila, dar pe care inca o mai tin in lat) sau suflul sistolic ventricular (care desi e legat de miocard, nu este o afectiune grava).

Mai tarziu, dupa ce am introdus in ecuatie si pachetul genetic mostenit de fratele meu, mi-am dat seama ca de fapt doar fizicul l-am luat de la tata. Restul trasaturilor, mai putin fizice, pare ca le-as fi luat de la mama. Fratele meu mostenind mai degraba invers cele doua tipuri de trasaturi. Trebuie inteles insa ca vorbesc in termeni relativi, estimativi. Genetica este o stiinta a probabilitatilor, precum si mostenirea genetica este o realitate ce tine de sorti, mai degraba decat de formule exacte. Tipurile de gene - dominante si recesive - doar influenteaza aceste probabilitati. Singurele cazuri in care poti fi sigur ca vei :) mosteni una sunt atunci cand ambii parinti au aceeasi gena in dublu exemplar sau unul dintre parintii tai are o gena dominanta "in dublu exemplar".

Acum ma aflu in plina faza a 3-a legata de aceste aspecte genetice. Chiar daca realizam in anumite momente ale vietii noastre ca semanam mai mult cu unul dintre parinti, sansele sunt foarte mici sa fi mostenit trasaturi de la unul singur. De exemplu, desi am mostenit multe trasaturi fizice de la tatal meu, flexibilitatea sporita a degetelor mari de la mana este marca mamei mele, fara nici cea mai mica urma de indoiala. Observati-ma cu atentie atunci cand va arat semnul de OK cu degetul mare ridicat si celelalte stranse.

Pe scurt, cred ca mostenim o gramada foarte mare de gene de la ambii parinti. Dupa ce au loc bataliile cu rezultat aproape garantat dintre genele recesive si genele dominante, incepe o noua batalie - mult mai interesanta, mai greu de prognozat si de foarte lunga durata; arbitrata si uneori chiar influnetata de un o a treia tabara - educatia (care vine, culmea, de cele mai multe ori si in cea mai mare parte, tot de la parinti) si influenta societatii/ mediului/ anturajului.

Intr-o incercare de a scoate aceasta expunere din sfera geneticii si a o transforma intr-o parabola chiar si asa ipotetica, ganditi-va ce ar insemna ca un barbat si o femeie, cea mai incompatibila pereche posibila, sa faca un copil. Un copil care sa le mosteneasca genele si care sa se trezeasca in adolescenta ca orice decizie pe care trebuie sa o ia este rezultatul unor indelungi prelegeri interioare, adevarate procese juridice, cu avocati, martori, juriu si judecatori. Asta pentru ca a mostenit, printre altele, gene care pur si simplu se bat cap in cap.

Sau poate mai degraba maturitatea e perioada in care ne dam mai bine seama - in adolescenta batalia e putin mai simpla: nu vrem sa facem ce vor parintii, vrem sa facem ce vrem noi. Adica, in concluzie, le repetam greselile, dintr-un motiv foarte simplu: cu ceva ani in urma am primit, tot de la ei, chimic, nu verbal, o predispozitie genetica de a face exact aceleasi greseli pe care le-au facut (sau au fost predispusi sa le faca) si ei in tinerete.

OK, veti spune ca asa cum nu se poate sa mostenesti si ochi albastri si caprui (cu cateva mici exceptii), asa nu poti mosteni nici predispozitii contrarii. Sa fii, de exemplu, si zgarcit si darnic in acelasi timp. Sunt de acord. Insa eu ma refer la bataliile dintre gene de factura diferita, nu care tin de aceeasi trasatura - pentru ca batalia aia e rezolvata in primele luni din cele 9 ale vietii de dinaintea primei noastre zile de nastere. Sa presupunem ca acel copil din parabola noastra ipotetica devine matur si descopera ca a mostenit teama exagerata de singuratate a mamei sale si nevoia continua de noutate sentimentala a bunicului dinspre tata :). Ce va alege? O relatie stabila sau o viata de trubadur? Sa ramana alaturi de partenerul care aproape ca e gata sa ii propuna pasul cel mare sau sa zboare cu mai noul sosit pretendent la sufletul sau?

(va urma)

miercuri, iunie 25, 2008

Dirt'n'Roll

O posibila conversatie banala, dintr-o zi posibila zi ca oricare alta. Numele sunt fictive, orice asemanare cu realitatea este pur intamplatoare.

The Event Manager(ess): Salutare! ### Maine seara, pe la 19:00, iesim in Herastrau. Va astept cu role / biciclete / placi / pantofi sport… fiecare acompaniat de zambete de diverse tipuri :) ### Spor in toate! ### {The Event Manager(ess)} [N.A. Fantastica fata asta :)]

The Flower: Multumesc pt invitatie, dar eu nu pot sa vin saptamana asta si nici cealalta! Ne reauzim dupa ce ma intorc din concediu. ### Pupici

The Light: Nici eu nu reusesc sa ajung la role! ### Pupici, ### {The Light}

The Teacher: Dragilor, din pacate nici eu nu pot veni astazi, din motive de festivitati de absolvire si baluri baluri (termina si doua generatii odata anul asta :) ### Distractie placuta, pe saptamana viitoare, {The Teacher}

The Merry: E lasa {The Teacher}, ca sunt sigura ca o sa petreci mai bine la bal decat pe role, cu atati studenti si mai ales studente :). ### Distractie placuta, ### {The Merry}

The Pimp: You dirty ... :)

The Teacher: :D Ihim... :))

The Flower: Ce mai comentati atata, stim noi ca va place...dirty...:) [N.A. No comment :)]

The Merry: :)) Bravo

The Teacher: Yeah baby... grrr... :))

The Pimp: Ce floricica oi fi tu de te transpui asa de usor intr-un aparator al curentului dirty ... nu stiu. ### Una dirty banuiesc :-)))) ### Si da, ne place ... dar pe fata (a se citi fatis) (si pe spate, de fapt), nu pe mail ... ### In loc de va pup ... va trag un sarut umed pe colt de spranceana - mai mult pe {Event Manager(ess)} (care o sa-l primeasca si in realitate :P) si mai putin pe {The Teacher} - Hai Noroc - fredonand o bine-cunocuta bucata a unui bine-cunoscut rege al pop-ului, dedicata unei binecunoscute dive dirty, tiza unei alte bine-cunoscute bucatele din {The Nest} ... si ea dirty, daca ar fi sa ma intrebati pe mine, dar foarte-foarte zgarcita :-)
...
Hey Baby Do What You Want
I'll Be Your Night Lovin' Thing
I'll Be The Freak You Can Taunt
And I Don't Care What You Say
I Want To Go Too Far
I'll Be Your Everything
If You Make Me A Star

The Teacher: Era bancul ala, care se termina cu "un rocker adevarat nu se sterge niciodata la fund"... asa si cu astia dirty: niste adevarati dirty se pupa si intre ei hahaha :-))) ### De unde se vede treaba ca nu sunt chiar un adevarat dirty... :p

The Flower: Dragilor, ### Dirty poata sa includa si foarte multa ciocolata sau sampanie. In plus pe noi fetele nu ne deranjeaza niciodata sa ne pupam intre noi. Oare asta ne face dirty? [N.A. Din nou - No comment :-)]

The Student(ess): Dragilor, ### Eu abia ce am venit de la acea festivitate de care zice {The Teacher}. unde da, a fost multa lume…multe studente si pentru {The Teacher} cred ca multe “strangaturi” de mana si gura inclestata de la atat zambit :) ### Anyway ideea e ca am picat acum in toiul discutiei asteia..si ma intreb ..asa de mult am lipsit de la role..de s-a ajuns aici? ..de am ajuns Dirty si foarte-foarte zgarcita {The Student(ess)} :) si nici nu pot sa ma apar ca nu pot veni nici azi...dar ma revansez eu :P ### Have fun! S### i..{The Teacher}, cred ca de fapt e ... niste adevarati gay..se pupa intre ei :) ### {The Student(ess)} [N.A. Nu a zis ca nu ar fi :-)]

The Teacher: Culmea e ca (in general) si barbatilor le place sa se uite la doua fete pupandu-se (cine e mai dirty aici?) ### Si uite-asa ajungem la o tema interesanta de cercetare (fundamentala, nu de piata): definirea conceptului "dirty".... :)) [N.A. Nu se dezminte]

The Merry: O Doamne ............. [N.A. Nu e cel mai bun moment pentru o discutie religioasa ... dar fetele gasesc tot felul de motive/momente nepotrivite sa o faca ... mai putin frantuzoaicele ... ele au ceva cu (O) La La !]

The Pimp: So ... ### Dirtiness is in the Eye of the Beholder? ... sau ... I came I saw I was Dirty ... sau It Takes Two to Be Dirty ### Cu alte cuvinte ... cine e mai Dirty - spectatorul, artistul sau amandoi deopotriva?

The Student(ess): Ce atata filosofie? Eu zic ca e dirty ala care nu se spala...singur:) ### Iar cine e mai dirty dintre spectator sau artist? Eu zic ca spectatorul. Ca el priveste, isi imagineaza, fantasize, artistul doar performeaza:) nu?:P [N.A. Eu zic ca e mai degraba artista]

The Teacher: [N.A. - nu se dezminte din nou] Va ajuta sa va spun ca e o chestiune mediata cultural? ### Ca pupatul pe gura e o chestiune naturala in unele culturi (inclusiv la barbati), in timp ce la altele este o chestiune dezgustatoare (brrr...)? ### Stiati ca in Belgia, partea franceza (Louvain-la-Neuve, experienta proprie), barbatii nu se saluta cu strangere de mana ci... pupandu-se? ### E adevarat, pe obraz, insa belgienii din partea flamanda sunt absolut siderati cand vad astfel de exhibitii... :)

Si pentru ca s-a lasat cu o discutie nu numai filozofica, dar si statistica, va invit sa completati primul Poll din acest Blog - Which side of DIRTY are you on? si apoi pe cel de al doilea - Which is the DIRTIEST of them all?; si, de ce nu - si pe al 3-lea ... :)))) - Which kind of DIRTY DIANA is The Student(ess)?; a inceput sa imi placa ... LET'S FIGHT!

vineri, aprilie 18, 2008

Măi! ...

Măi! ...

Trece luna si nu apuc sa scriu pe blog. Chiar si acum dau sa inchid fereastra, ca mai ca nu as scrie asa, in graba, dupa cum imi permite programul ...

Măi! ... Stai asa ... nu inchide nici o fereastra ... scrie si tu ceva acolo, ce iti trece prin cap. Orice sa ii faca cuiva placere sa citeasca ... sau sa iti placa tie peste 10 ani ... N-ai timp, fa o sinteza ...

Sinteza: munca, Paris, Măi! ..., ziua lui Jan, ziua lui frate-miu, El Grande Comandante, IKEA, Stuff, El Grande Comandante, ziua Alinei, Caru' cu Bere, ziua Luminitei, ziua lui Ovidiu, restaurant chinezesc, El Grande Comandante, alergare, alergare, alergare, raceala, tratament, alt tratament, audiograma, control periodic, mancare buna si facuta cu drag, munca ...

Măi! ... Măi! ... stai putin, nu se mai intelege nimic ... detaliaza si tu putin ...

Nu mai stau, ma intorc la extreme ...

Măi! ...

luni, martie 24, 2008

Pesterile din viata mea

Cand am plecat din GfK colegul meu Andi a tinut sa marcheze momentul enuntand una din teoriile mele legate de pesteri. Si anume ca, in momente de restriste sufleteasca, femeile prefera sa isi imparta suferinta, pentru a o diminua, pe cand barbatii, in acelasi scop, se retrag intr-o pestera unde si-o comprima. Trageti voi singuri conzluziile legate de avantajele si dezavantajele fiecarei metode.

Inainte de toate tin sa mentionez ca aceasta teorie nu este una personala, este una imprumutata dintr-o carte pe care am incercat sa o citesc acum ceva timp: Barbatii sunt de pe Marte, Femeile sunt de pe Venus - sau invers. O carte care incepe foarte bine, dar se termina dezastruos. Asta pentru ca, desi initiativa autorului de a intari partea teoretica cu exemple din viata de zi cu zi a pacientilor sai este laudabila, pacientii lui au fost si sunt americani - iar reactia noastra la intamplarile lor este una de neintelegere si de a-i considera prosti. Nu pe buna dreptate, dar intr-o cat se poate de legitima aparare. Eu unul nu am reusit sa o termin.

Da, imi plac pesterile. In fiecare an astept sa merg in Apuseni sa mai intru in una, sa ma imbrac in umbra, racoarea, prospetimea ei. Sa ma infasor in peretii ei stramti, in intunericul ei pur, in linistea ei care iti da fiori de placere cu fiecare bataie de inima; sa strang in jurul meu toate lucrurile astea "pesteresti" si sa fiu, macar cateva minute, doar eu cu mine. Cred ca asta caut acolo. Ma caut pe mine, rupt de orice factor extern, in forma pura, concentrat 100%. Asta imi ofera mie pestera aceea din Apuseni, aparent neprimitoare. 3 minute in care sa fiu doar cu mine, lipsit de orice influenta externa.

Nu cred ca am realizat diferenta dintre sunet si zgomot, pana cand nu am ascultat susurul apei proaspat evadata din stanca in cel mai indepartat colt al unei pesteri. Si nici adevaratul sunet al gandurilor mele.

Ma consider o persoana sociabila si sper ca si cei din jurul meu gandesc acelasi lucru. Apreciez avantajele vietii de turma, imi place sa am cat mai multi prieteni cu care sa impart cat mai multe momente intense sau relaxante, bune sau mai putin bune. Dar nimic nu ma incarca mai mult decat cele 3 minute petrecute intr-o pestera dintr-o coasta de munte din indepartatul Apuseni.

Si pentru ca sunt doar 3 minute si restul sunt peste 500,000 intr-un an, cred ca mi-am construit in jurul meu tot felul de aproape-pesteri mai accesibile in care sa retraiesc cele 3 minute din nou si din nou, nu la fel de eficient, nici la fel de autentic insa in exact acelasi scop. Incerc o clasificare, in ordinea gradului de izolare (perceputa) pe care mi-l ofera. Masina e cu siguranta pe primul loc. Acum imi explic de ce mi-am luat mai intai masina si apoi casa :). Acasa (in garsoniera din Titulescu) e pe locul 2. Desi mai retrasa, ramane pe locul 2, pentru ca cu masina ma identific, cu ea ma pot imbraca ca o parte din mine, ea este o parte separata din mine - casa ramane o constructie de beton si BCA intre multe altele.

Cred ca mai sunt si altele, insa astea 2 sunt cele mai importante, dintre aproape-pesteri. Mai e una, usor neclasificabila. Pe care insa mai degraba o caut, decat o am. Locul l-am identificat, ce caut acum e o modalitate prin care sa pot vedea in el toate sau macar o parte din trasaturile pesterii-pestera din Apuseni. Liniste, non-posesivitate, acceptare, intelegere muta, intimitate, capacitatea mea de a-l privi ca pe o parte din mine, capacitatea lui de a se face si a se lasa privit ca pe o parte din mine, incredere afectiva, siguranta afectiva etc. etc. etc.

Da, stiu, e greu de concurat cu pestera-pestera. Dar se poate. Si aproape ca reuseste atunci cand doarme :). Si mai e timp ...

luni, martie 03, 2008

Fericirea-i la bursa ...

Bine a mai zis, fara sa vrea, cine a zis ... "Fericirea-i la bursa ... "/ "Dar nici pe-aia n-o am ... ". Domnii de la Vama Veche se refereau la alta bursa, pe care nici eu n-am avut-o niciodata. Mi-a placut intotdeauna sa fiu cat mai aproape de linia aia nenorocita, dar intotdeuna sub ea.

Pe bursa cealalta nu am jucat niciodata, desi am terminat Banci si Burse si de Valori. Si mai sunt si licentiat. Nu e bai ... de ar fi asta singurul lucru pe care l-am invatat si nu mi-a folosit la nimic. Partea mai proasta este ca ne-au bagat in cap o gramada de reguli si de produse bursiere si nu ne-au invatat ce era mai important. O regula de aur a bursei si nu numai a ei. Daca joci (pe bursa) vei si castiga, vei si pierde.

Bursa e diferita de loto. La loto se intampla foarte rar sa castigi dar, daca esti baiat destept, e relativ usor sa nu pierzi ce ai castigat. Pe bursa castigi mai des, dar castigurile sunt foarte volatile. Asta daca joci in continuare.

Si pe bursa vietii nu ai cum sa te opresti, sa nu mai joci. Sau ai cum, dar nu mai are nici un farmec. In viata sa traiesti inseamna sa joci. Si invers. Cine crede ca poate fenta regula asta, ori e prea tanar, ori se crede mai "batran" (a se citi istet) decat e.

Partea buna cu bursa asta a vietii este ca atunci cand pierzi tot, materialul de investit se regenereaza, usor, de fiecare data, chiar daca atunci cand suntem "on the bottom" credem ca suntem pierduti definitiv si ca nu vom mai investi niciodata. Partea proasta (si asta se intampla si la bursa de valori) este ca cu cat detii mai mult, cu atat ai mai mult de pierdut. Si ai cel mai putin de pierdut exact atunci cand nu ai nimic.

Partea distractiva (aici creatorii nostri s-au distrat putin cu noi) este ca, reflex, credem ca lucrurile stau exact pe dos. Cand suntem "pe val" credem ca suntem invincibili, iar cand suntem adanc infipti in namolul de pe fundul lacului, credem ca nu vom mai castiga niciodata. Optimisti pe val, pesimisti sub val, cand, logic vorbind, ar trebui sa fim exact pe dos. Proaspat cazuti, ar trebui sa ne gandim ca nu avem decat de castigat, ca acum e cel mai prost moment sa renuntam (de parca am putea). Sus pe creasta ar trebui sa traim momentul la maxim, dar sa incepem sa ne uitam, fara sa ne fie insa frica, in jos, spre locul/ locurile unde e probabil sa cadem in orice clipa. Nu se contrazic cele doua, credeti-ma pe cuvant.

Cine spune ca ori traiesti la maxim, fara nici o girja, ori iti faci griji si esti moderat - se inseala. Parerea mea. Mie mi se pare mai fain sa merg cu peste 200 la ora atunci cand stiu ca am ABS, frane sport si airbaguri, decat cand nu am (credeti-ma, am facut-o in ambele variante). Da, stiu, e si mai fain sa inchizi ochii. Dar va rog eu, nu mai mult de 5 secunde ... ca la viteza aia in 5 secunde parcurgeti peste un sfert de kilometru :).

As mai vrea sa scriu multe despre bursa, dar nu acum. Inainte sa inchei si sa trag o linie mai mica, cred ca nu trebuie sa uitam ca suntem oameni, ca investim in oameni, ca avem prieteni, ca si prietenii sunt investitii, unele de care trebuie sa tinem cu dintii sa nu le pierdem, ca si familia (cea dintai) poate fi considerata un capital initial - ne-a fost data, dar aveti grija, orice se poate pierde pe bursa.

Gata.
________________

Am 29 de ani. Ce fac cu ei?

"Long time, no see!" imi clipoceste usor nervoasa ferestruica alba cu randuri negre din blog.

"Long see, no time!" ii raspund ca sa o incurc. Am reusit. Ma reloghez. S-a cumintit.

E drept, nu am mai vazut-o de mult timp. In ultima vreme ma vad mai mult cu un al partener mai mult sau mai putin frecvent de dialog. In ultima vreme ma vad mai mult al meu suflet. Dă pe dinafară. (Sper sa imi fac la un moment dat curaj si vant sa postez pe blog si 'Dialogurile cu sufletul meu'. Dar nu e graba.)

Biologic, mai sunt 10 ore si implinesc fix 29 de ani. Mai ales anul asta, ca e an bisect si am recuperat de 4 ori cate 6 ore pe care le sarim an de an de la numaratoare.

Am avut parte de o avanpremiera extraordinara. Toata saptamana servici cat cuprinde, Vineri seara s-a meritat. Sambata servici, sambata seara s-a meritat. Duminica dimineata s-a super meritat.

Duminica la pranz primesc una bucata vizita surpriza de la mama si fratele meu. Surpriza de care am aflat accidental cu doua ore inainte. Nu-i asa ca sunt atat de simpatice femeile, cum se scapa ele fara sa vrea si strica ditamai surpriza? Mai ales pe masura ce inainteaza in varsta? Astept sa creasca si a mea. Deocamdata o ud.

Masa in oras, pupaturi, ii expediez inapoi acasa, la Bacau. A fost foarte fain ca au venit pana aici sa imi ureze toate cele bune de ziua mea si sa imi dea cadoul.

Servici 2 ore, tenis de la 9 seara, 2 ore. 1-6, 2-6, 6-1. Mai raman 5 minute, jucam un tiebreak. 7-5. Bun - am reusit sa ii luam (eu si Jan) un set lui Laur. Si un tiebreak. In sfarsit. Am daramat 2 panouri despartitoare (unul eu, unul Jan) am lasat niste sange pe teren (Jan), am plecat cu niste vanatai (eu) si niste zgura pe haine (iarasi Jan) dar s-a meritat :).

Intre timp Steaua bate CFR-ul si se relanseaza campionatul. Super :). Extragere la loto, ies 3 numere, pe 2 bilete diferite si se relanseaza ideea de credit pentru casa. Acceptabil.

Acum nu prea imi vine sa dorm. Bucurie mare pe ferestruica de mai sus, dar nu va dura mult. Am chef sa joc un Heroes, sa imi aduc aminte de tinerete.

Trag un pic de linie inainte sa pun punct.
_________________

Am facut tot ce mi-am propus sa fac anul asta pana acum. Sunt fericit. Noapte buna. Adica - "Pe cai!" :) V-am pupat!

marți, ianuarie 15, 2008

Visinile fara samburi

Am mai descoperit o poezioara de-a lui Marcus. Enjoy.


Vişinile fără sâmburi
Se mănâncă fiind singuri …
Jos în beci, pe scări, la rece;
Până-ţi trece

Foamea de singurătate.
Şi-apoi ieşi târâş, pe coate,
Sufletul întinzi spre soare
Şi te doare

C-a rămas singur o clipă.
Ochii caută în pripă,
Nu găsesc şi îi duc dorul;
Corp şi gânduri îşi iau zborul
În risipă

Spre grădină, la băncuţă.
S-o găseşti, visând tristuţă
Vişine cu sâmburi, moi,
Bune de mâncat în doi,
Pe drăguţă.

de Marcus Egandi

miercuri, ianuarie 09, 2008

Un An Nou Fericit

Uite a ca a sosit si anul 2008. Drept urmare va urez tututor Un An Nou fericit.

M-a intrebat cineva ce planuri mi-am facut pt 2008. Trebuie sa recunosc ca eu nu prea imi fac planuri, mai mult visez. Dar e greu de recunoscut asa ceva, asa ca mi-am fortat un pic memoria si m-am gandit ce vise le-as putea privi ca planuri pe 2008. Hai sa vedem:

- sa imi iau apartament (aici am chiar un plan, dar nu i-am urmat inca nici un pas)
- sa termin implementarea proiectului la care lucrez acum (ma refer la servici)
- sa incep sa investesc niste bani: o afacere, o firma, etc.

Si cam atat mi-am putut aduce aminte. In rest mi-am planificat sa ma bucur la maxim de orice imi va rezerva viitorul. Take the most of it, as it comes. Pentru ca eu gandesc deja movuliu. Tu ce mai astepti :p? Think Purple!

marți, ianuarie 08, 2008

Gandeste movuliu

Nu conteaza cate nuante de mov cunosti, ai vazut, ai intalnit. Oricand ti se poate intampla sa intalnesti una noua. Asa ca tine-ti ochii larg deschisi si elibereaza-ti mintea de idei preconcepute. Da-ti sansa sa fii surprins. Ai grija sa nu pierzi vreo nuanta. Gandeste movuliu sau, pe limba englezului (si nu numai a lui), Think Purple!

Zilele trecute vorbeam cu un prieten care imi spunea ca are dificultati in a se confrunta cu situatii despre care nu stie de dinainte nimic sau stie prea putine. Situatii in legatura cu care nu s-a putut "pregati". Imi dau seama ca serviciul (cu tot ce a insemnat el pana acum) m-a invatat un lucru despre viata, pe care nici una din institutiile de dinainte (familie, scoala, liceu, facultate) nu au reusit sa ma invete: nu trebuie sa te pregatesti pentru ceva anume, inainte de a te confrunta cu o situatie; important e sa te pregatesti sa fii pregatit pentru orice, atunci cand te duci sa dai piept cu situatiile.

Cu siguranta nu poti sa fii un bun vanzator sau consultant daca nu aplici regula de mai sus. Cred insa ca traind asa, ai sanse mai mari sa reusesti in orice iti propui, indiferent daca e vorba de serviciu sau pur si simplu despre viata ta de zi cu zi. Decat sa stai ore intregi sa te pregatesti pentru orice situatie ar putea aparea sau sa te stresezi in cazul in care ai sentimentul ca nu esti pregatit pentru toate variantele, mai bine trage aer in piept, ofera-ti un moment de liniste sufleteasca si du-te oriunde te duci cu capul sus si cu convingerea esti pregatit pentru orice lucru neasteptat ce ti se poate intampla.

Planifica mai putin (sau in mai putine detalii) si viseaza mai mult (sau invata sa crezi in ceea ce iti doresti). Invata sa fii spontan, nu mai juca acelasi rol in mod repetat, o sa se vada. Nu te mai ingradi de tipare, indiferent daca sunt despre tine (roluri) sau despre altii (idei preconcepute). Elibereaza-ti mintea si sufletul si lasa-le sa isi joace propriul lor rol, o sa fii surprins ce bine se pricep si originala va fi piesa. Si tine ochii deschisi. Habar nu ai cate nuante de mov ai pierdut deja. Nu iti permiti sa mai pierzi inca una. Asa ca eu iti propun sa gandesti movuliu. Negresit. Numaidecat. Fara exceptii :).